MonologCREATIE PROPRIE

De ce in momentele cand respect deciziile inimii mele,imi par departe de adevar dar totusi mirifice?
De ce nu ma pot bucura in intregime de fericire, de frica sa nu dispara mult prea repede de langa mine?
De unde atat de multa ratiune?Si de ce atat de putina iubire?
De ce trebuie uneori sa ocolesc adevarul pentru a nu fi inteleasa gresit?
De ce sunt atat de closed off?
De ce uneori meditez minute in sir asupra propriei mele persoane si constat ca nu ma cunosc?
De ce ma mint singura?De ce nici eu nu ma inteleg?
De ce simt ca nu sunt inteleasa sau ascultata?Iar in momentul cand sunt ascultata mi-e teama sa nu fiu judecata pentru ceea ce gandesc?
De ce ma simt singura printre atatea persoane dragi mie?
De ce mi-ai spune ca ma iubesti daca nu ai simti acest lucru?Cu ce te ajuta aceasta minciuna?
De ce uneori sunt indiferenta fata de unele lucruri deosebit de importante?
De ce chiar daca iubesc, imi este atat de usor sa renunt?
De ce doar doua cuvinte te pot rani atat de mult?"Te urasc!"
De ce iti ia atat de mult timp sa iti dai seama ca este necesar sa te schimbi ca mai tarziu sa constati ca ,de fapt,nu mai ai cum sa intrepti lucrurile chiar daca nu mai esti aceeasi?
De ce mai exista si sentimentele?pentru a ne complica viata mai mult decat este?
Oare cum ar fi lumea asta fara minciuna,ipocrizie si rautate?Oare putin cam nesarata ?:)) :-?
Si lista de intrebari contiuna pentru fiecare dintre noi....