Prea mult sau deloc! (creatie proprie)

Ce faci atunci cand intunericul te-nvaluie si totul in jurul tau pare putred si sfarsit de viata... realizezi ca nimic nu te mai face sa crezi ca va fi bn dinnou. Ai pierdut putinul pe care il aveai, la varsta de 18 ani, si te intrebi de ce? Cand tu nu ai gresit cu nimic, dar viata continua sa se razbune pe tine. Oare de ce nu ai si tu un sfert din ce au cei din jurul tau, de ce ai fost abandonat de mic intr-un orfelinat infect, aruncat ca pe un obiect... uneori crezi ca si o haina de la roberto cavalli e mai valoroasa decat tine si asta doare cumplit de tare. Te desconsideri doar pentru faptul ca nu ai fost dorit inca de la nastere, socoti ca esti un nimic insufletit. Te gandesti daca ai fost vreodata intrebat daca vrei sa traiesti ?! Si daca ai fost intrebat oare de ce ai facut alegerea asta, de ce ai vrut sa fi intr-o lume lipsita de adevar... Cine si cu ce te-a ademenit atunci cand ai ales sa traiesti ?

Pierdut, fara speranta, totusi cauti o scapre.... dar oare exista vreuna? poate ca este, dar tu renunti pentru ca psihicul doboara fizicul!

Copii sunt fiinte si nu obiecte, chiar daca traiesc de 1 zi, de 1 an, de 10ani. Si in ciuda faptului ca sunt mici si mai zicem noi ca sunt nestiutori, copii pot intelege multe; nu uita ca perioada copilariei este baza morala a intregii vieti.

O Simpla Amintire...

O melodie superba si-o voce patrunzatoare!

Nu tot ce este vechi se poate numi invechit!

1850, 15 ianuarie

Aceasta este data când s-a născut marele şi bine cunoscutul poet român Mihai Eminescu... şi cum puteam trece de acestă zi fără a posta câteva materiale despre el pe blog ( îmi pare rău că data postării mele nu echivalează cu data de naştere a geniului dar acum am aprins pc-ul )

Eminescu scria poezii până în noaptea morţii sale...
Înainte de dispariţia lui Eminescu (1889), cei ce l-au vizitat îşi amintesc de maldărul de hârtii scrise de el în spital şi aruncate la coş, ori măturate de femeia de serviciu. În noaptea când poetul a murit i s-au găsit în buzunarul halatului, dovadă că era întreg la minte şi lucra, două poezii – „Viaţa” şi „Stele la cer”.


Macedonski îşi bate joc de Eminescu


În august 1883, Al. Macedonski publica în „Literatorul” epigrama: „Un X… pretins poet acum/S-a dus pe cel mai jalnic drum…/ L-aş plânge dacă-n balamuc/Destinul său n-ar fi mai bun/Căci până ieri a fost năuc/Şi nu e azi decât nebun”. Primele două versuri sunt anagrama numelui complet al lui Eminescu.
    Hmmm draga Macedonski îmi pare rău ca te dezamăgesc dar se pare că acest nebun a ajuns mult mai cunoscut decat tine, acum este considerat un adevărat geniu în schimb tu, un simplu poet ! sâc!




si la final una din poeziile mele preferate scrise de M.Eminescu (e si scurta  :)) )

O data te vazusem

O data te vazusem —
S-am stat inmarmurit
Si crud-a fost durerea
Cu care te-am iubit.
Te vad de-a doua oara
Si glasul tau l-ascult —
Si stiu numai atata
Ca am trait prea mult.
Al anilor iubirei
— Inveninat necaz
E numai o parere
Pe langa cel de azi.

Fin.