Ma intrebam cum ar fi fost viata daca am trai vesnic,ar mai fi valabil termenul de “viata”?pentru ca atunci cand te gandesti la viata inevitabil moartea face parte din esenta acestui cuvant,prin urmare ce fel am numi acesta durata nelimitata a existentei umane?vesnicie?Oare omul ar mai putea fi numit om din moment ce va exista pentru totdeuna?pentru ca in momentul ce pronunti cuvatul uman te gandesti la pamantean ,la gresala,la ceva ce dureaza putin in comparatie cu eternitatea.Cuvantul viata poate fi opusul cuvantului etern?Eu cred ca da,prin urmare nu moartea este opusa vietii,pentru ca moartea face parte din cursul vietii,existenta pe pamant este un lucru efemer;cum si opusul iubirii nu este ura ci ratiunea asa nici opusul vietii nu este moartea ci vesnicia…Deodata usa se deschise lent,starea mea moribunda se apropia de apogeu,vad preotul intrand,aud glasul lui bland zicand-mi:"Dumnezeu sa te aibe in paza fiule,fi binecuvantat!”
Am reusit sa-mi reamintesc intreaga viata in cel putin 7 secunde,lucru ce n-am fost in stare sa fac niciodata pana acum,sa-mi amintesc greselile ,faptele si gandurile mele rele,toate persoanele dragi pe care le-am dat in schimbul puterii,toate minciunile …atunci am relizat ca viata mea a fost un izvor de cruzime,dusmanie,revolta.Prea tarziu pentru regrete ,imi zic:“Duce-te-ai in iad sufelt fara constiinta si credinta!!!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu