sâmbătă, 3 octombrie 2009

Amintirile,un inutil infinit CREATIE PROPRIE!


Priveam in gol.Purtata de ganduri pe drumuri de mult uitate,spre vremuri timpuriu apuse.Pe retina mea dabea se mai zareau siluetele copacilor vestejiti.Se parea ca nimic nu reusea sa-mi ridice moralul ,nici macar tigara ramasa in pachetul cumparat cu cateva ore inainte sa rasara soarele.Cred ca mi-a ramas impregnata ceata diminetii ,pentru ca pana la miezul zilei privirea mi-era tulbure.Amintirile nu-mi dadeau nici o clipa pace,chiar si dupa o seara lunga petrecuta alaturi de inelul de la tine,invartindu-l,parca pentru cateva ore retraiam trecutul bizar alaturi de tine.
De ce era atat de straniu ?
Pentru ca ori de care ori imi amintesc de idila noastra ma simt un personaj din nuvelele lui Eliade ,stiu ca am trait clipe mirifice alaturi de tine,dar nu-mi vine-n minte niciuna-n intregime,trairi difuze pline de un amor nestins.Puterile ma lasa cu fiecare zi ce trece si-n timpan imi rasuna puternic cuvintele tale straine si reci de adio,ca un ecou necontenit: „Iubit-o,azi plec,dar promit ca nu-mi vei simti lipsa,ma voi intoarce curand!” ...


In toti acesti 9 ani inima mea nu a incetat sa-ti apartina,inca mai cred in cuvantul tau,inca te mai astept....

(Creatie t.m.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

About

Thanks for visiting and I hope you keep coming back