Amurgul urmat de noapte.Niciodată nu am reuşit să-mi dau seama cum de “ea” poate să păstreze în întuneric atâtea taine si ce fel de secrete uimitoare ascunde ea,cum de este atât de frumoasă dar înspăimântătoare în acelaşi timp.Parcă ne stăpâneşte gândurile,auzul,temerile ni le amplifică.Obscuritatea nopţii ma îngrozeste;liniştea ei care îmi zgârie timpanele este atat de tristă!!! Ah şi luna strălucindă care-ţi dă 1000 de ganduri deşarte,amăgitoare,netrebnice...O combinaţie perfectă dintre bezna infernală a nopţii şi lumina diavolească a lunii.Dar in ciuda misterului său în prezenţa ei ai cele mai clare gânduri dar totuşi care par să nu-ţi aparţină,ai cele mai aprinse doruri şi cele mai mari temeri.Dar ce e asta?O alta lumină alungă aprehensiunea nopţii...o lumină difuză si totuşi îndeajuns de puternică pentru a-mi înapoia încrederea in mine...Lumina zilei!Adevărul este că noaptea are misterele ei...iar ziua este calea de luciditate spre iesirea din noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu