Eminescu scria poezii până în noaptea morţii sale...
Înainte de dispariţia lui Eminescu (1889), cei ce l-au vizitat îşi amintesc de maldărul de hârtii scrise de el în spital şi aruncate la coş, ori măturate de femeia de serviciu. În noaptea când poetul a murit i s-au găsit în buzunarul halatului, dovadă că era întreg la minte şi lucra, două poezii – „Viaţa” şi „Stele la cer”.
Macedonski îşi bate joc de Eminescu
În august 1883, Al. Macedonski publica în „Literatorul” epigrama: „Un X… pretins poet acum/S-a dus pe cel mai jalnic drum…/ L-aş plânge dacă-n balamuc/Destinul său n-ar fi mai bun/Căci până ieri a fost năuc/Şi nu e azi decât nebun”. Primele două versuri sunt anagrama numelui complet al lui Eminescu.
Hmmm draga Macedonski îmi pare rău ca te dezamăgesc dar se pare că acest nebun a ajuns mult mai cunoscut decat tine, acum este considerat un adevărat geniu în schimb tu, un simplu poet ! sâc!
si la final una din poeziile mele preferate scrise de M.Eminescu (e si scurta :)) )
O data te vazusem
O data te vazusem —
S-am stat inmarmurit
Si crud-a fost durerea
Cu care te-am iubit.
Te vad de-a doua oara
Si glasul tau l-ascult —
Si stiu numai atata
Ca am trait prea mult.
Al anilor iubirei
— Inveninat necaz
E numai o parere
Pe langa cel de azi.
Fin.
